Unul dintre cele mai frumoase şi aşteptate obiceiuri de peste an este colindatul din ajunul Crăciunului. Cetele de copii se pregătesc în mare taină, cu mult timp înainte, ca să nu se afle ce colinde vor cânta. Vătaful, ales dintre cei mai destoinici colindători, este cel care va hotărî cind pornesc pe uliţe. De obicei pleacă de dimineaţă şi colindă tot satul, până la înserat. Iar gospodarii colindaţi îi răsplatesc din belşug cu nuci, colaci, mere şi uneori cu bani

DISTRIBUIȚI

Unul dintre cele mai frumoase şi aşteptate obiceiuri de peste an este colindatul din ajunul Crăciunului. Cetele de copii se pregătesc în mare taină, cu mult timp înainte, ca să nu se afle ce colinde vor cânta. Vătaful, ales dintre cei mai destoinici colindători, este cel care va hotărî cind pornesc pe uliţe. De obicei pleacă de dimineaţă şi colindă tot satul, până la înserat. Iar gospodarii colindaţi îi răsplatesc din belşug cu nuci, colaci, mere şi uneori cu bani.

Cântate an de an, în Ajun de Crăciun, colindele sunt cântecele de leagăn aduse Pruncului Iisus, după cum spun bătrânii noştri. În comuna vrânceană Broşteni, copiii merg întotdeauna la colindat numai îmbrăcaţi în costume populare, iar gazdele îi aşteaptă cu bunătăţi.

Şi la Nereju sunt aceleaşi obiceiuri: copiii bat uliţele satului, intrând în fiecare ogradă. Se spune că dacă în această zi nu eşti colindat, vei avea pagubă tot anul.

De altfel, în Vrancea, tradiţia spune că astăzi toate gospodinele trebuie să pregătească turtele, sau scutecele Domnului. La Nereju, fetele de măritat sunt învăţate de bunici cum să le pregătească din făină curată, cernută prin sita nouă, niciodată folosită. Iar aluatul nu se priveşte niciodată cu mirare, ca să nu se deoache.

Apoi, în timp ce turtele se coc pe plită, se pregăteşte miezul de nucă

Şi tot din bătrâni e lege ca de acum încolo, până cel puţin după trecerea sărbătorilor, fiecare este dator să se înţeleagă şi să trăiască în armonie cu toţi cei apropiaţi.