Suntem parte a unei societăţi în care, din păcate, multe dintre femei trăiesc în teroare. Sunt supuse violenţei fizice şi psihice, de soţii ori iubiţii lor, iar autorităţile se complac într-o pasivitate revoltătoare.Vorbim deja de…listele negre ale morţii, pe care, zi de zi, ceas de ceas, se adaugă nume noi

DISTRIBUIȚI

Suntem parte a unei societăţi în care, din păcate, multe dintre femei trăiesc în teroare. Sunt supuse violenţei fizice şi psihice, de soţii ori iubiţii lor, iar autorităţile se complac într-o pasivitate revoltătoare.Vorbim deja de…listele negre ale morţii, pe care, zi de zi, ceas de ceas, se adaugă nume noi. Cele mai recente cazuri sunt cele ale Alexandrei, din Titu, respectiv al  Nicoletei, din capitală, ambele ucise de partenerii lor geloşi.  O lege care ar permite ca ordinul de restricţie să fie emis pe loc nu poate fi supusă la vot pentru că, nici după un an, nu are încă toate avizele. Până acum, nu s-a numărat printre priorităţile aleşilor.

Renunţarea la o relaţie abuzivă, în care violenţa  a înlocuit dragostea şi armonia, reprezintă primul pas făcut de victimă. Mai departe, rudele, dar şi autorităţile  ar trebui să sară în ajutorul femeii agresate. Numai că, de cele mai multe ori, acest lucru nu se întâmplă. Pârghiile legale care oferă protecţie sunt în acest moment mult prea îngăduitoare. De la comiterea faptei şi până la obţinerea ordinului de protecţie trec mai multe zile. Victima trebuie să dovedească cu martori agresiunea şi să obţină un certificat medico-legal.

Cu toate că ar salva vieţi, o  lege care  ar  permite poliţistului să emită pe loc ordinul de restricţie împotriva agresorului nu e încă gata. Are nevoie de avize de guvern.

O altă noutate extrem de importantă pe care ar aduce-o legea este că victimele violenţei în familie nu vor mai trebui să-şi părăsească căminul. Agresorul va fi cel obligat să plece. Modificările legislative nu doar doar ar salva vieţi, dar sunt şi obligatorii. România a ratificat Convenţia Consiliului Europei privind prevenirea şi combatrea violenţei împotriva femeilor înca din 2016. Cu toate acestea, în prezent legislaţia nu este aliniată cu prevederile Convenţiei.

Autorităţile dau însă vina pe finanţarea slabă a sistemului.

Până ca legislaţia să fie pusă la punct, iar autorităţile statului să ia măsuri concrete,  rămâne statistica.

O abordare diferită  din partea rudelor victimelor, dar şi  a societăţii, în general, ar putea face ca în viitorul apropiat aceste cifre să scadă.

Iar pentru femeile care vor să pună stop abuzului există şi un număr de telefon gratuit, unde pot ptimi asistenţă: 0800 500 333.