La fiecare două ore un copil este abuzat în România, iar cazurile de agresiune sexuală se înmulţesc de la an la an. În 2017, puştii abuzaţi sexual au înroşit Telefonul Copilului. Cei mai mulţi dintre ei au căzut pradă unor necunoscuţi, chiar în apropierea şcolii sau pe stradă

DISTRIBUIȚI

La fiecare două ore un copil este abuzat în România, iar cazurile de agresiune sexuală se înmulţesc de la an la an. În 2017, puştii abuzaţi sexual au înroşit Telefonul Copilului. Cei mai mulţi dintre ei au căzut pradă unor necunoscuţi, chiar în apropierea şcolii sau pe stradă.  Mulţi copii abuzaţi sexual nu îndrăznesc să povestească ce au păţit, dar comportamentul lor trădează de multe ori traumele la care au fost supuşi. Vă avertizăm că urmează detalii care vă pot afecta emoţional.

 

„Bună ziua, numele meu este Marian şi am 14 ani. Tatăl meu a fost întotdeauna agresiv verbal şi fizic cu mine, iar în ultima perioadă a început să mă agreseze sexual. Mă sperie ce face, îmi spune că vrea să îmi atingă zona intimă, că doar el m-a făcut, deci corpul meu îi aparţine. Face aluzii cu privire la organele mele sexuale şi îmi este teamă că situaţia s-ar putea agrava. Ce măsuri s-ar putea lua împotriva lui?

 

Asta le-a spus, într-o intervenţie telefonică, psihologilor de la Asociaţia Copilului, un puşti de doar 14 ani. Ignorat de mamă, băiatul a simţit nevoia să povestească trauma prin care trece de câţiva ani.

Şi Larisa a apelat la Telefonul Copilului pentru a-şi striga disperarea.

 

“În urmă cu doi ani am avut o relaţie cu un verişor de-al meu, care este major. Mi-a cerut să întreţin relaţii sexuale cu el, ameninţându-mă în fel şi chip. A trebuit să accept să fac asta, iar după scurt timp am rămas însărcinată şi el a pus punct relaţiei.”

 

Alţi copii sunt agresaţi sexual pe stradă, sau chiar la şcoală. Doar anul trecut, au fost semnalate 67 de cazuri de abuz sexual.

Specialiştii se tem că, în realitate, sunt mult mai multe cazuri. Mulţi dintre copiii abuzaţi nu găsesc însă puterea să povestească traumele la care sunt supuşi în familie, pe stradă sau la şcoală.

Psihologii trag un semnal de alarmă. În 2017, s-au înmulţit considerabil abuzurile la care copiii sunt supuşi de către necunoscuţi.

Părinţii sau profesorii pot deveni psihologi ai copiilor. Trebuie să le studieze însă atent comportamentul şi să ceară ajutor specializat.

Traumele din copilărie pot trece neobservate şi pot lăsa urme adânci, concluzionează specialiştii.