Într-o ţară atât de frumoasă, cu un trecut atât de glorios, în mijlocul unui popor atât de destept, cum să nu fie o adevarată religie iubirea de patrie!? Şi cum să nu-ţi ridici fruntea, ca falnicii strămoşi de odinioară, mândru că poţi spune:”Sunt român!” spunea în urma cu mai bine de 100 de ani, Alexandru Vlahuţă. Din păcate despre iubirea de patrie, despre patriotism şi mai ales despre curajul şi vitejia strămoşilor ne aducem aminte din ce în ce mai rar

DISTRIBUIȚI

Într-o ţară atât de frumoasă, cu un trecut atât de glorios, în mijlocul unui popor atât de destept, cum să nu fie o adevarată religie iubirea de patrie!? Şi cum să nu-ţi ridici fruntea, ca falnicii strămoşi de odinioară, mândru că poţi spune:”Sunt român!” spunea în urma cu mai bine de 100 de ani, Alexandru Vlahuţă. Din păcate despre iubirea de patrie, despre patriotism şi mai ales despre curajul şi vitejia strămoşilor ne aducem aminte din ce în ce mai rar. 1 decembrie 1918 a fost o adevărată lecţie de patriotism, la care mulţi sunt repetenţi.

Patriotism: sentiment de dragoste şi devotament faţă de patrie şi de popor. Aceasta este definiţia pe care o găsim în majoritatea dicţionarelor limbii române. Este un cuvânt pe care fiecare dintre noi ar trebui să-l cunoască, să-l respecte şi să şi-l însuşească.

Din păcate, numărul tinerilor pentru care patriotism este cu complet străin este din ce în ce mai mare.

Iată dovada că pentru noua generaţie patriotismul nu valorează mare lucru. Este o criză de identitate, o lacună a sistemului educaţional sau poate totul se datorează faptului că de mai bine de 27 de ani, românii nu reuşesc să se regăsească nicicum ca naţiune.

Poate şi din cauză că tinerii din ziua de azi consideră ca patria lor este acolo unde îşi găsescă un loc muncă mai bine plătit.