Colectiv. Focul l-a maturizat prea devreme

DISTRIBUIȚI

„Vorbeam cu psihologul şi îi spuneam că dacă eu nu mai merg în picioare, eu cer injecţie să mă omoare.” Terifiant, dar un astfel de gând a trecut prin mintea unui copil de numai cincisprezece ani. Mulţi dintre noi nici nu-şi pot imagina durerea prin care a trecut şi pe care încă o simte Pavlos Popovici. A luptat cu flăcările din Colectiv, a învins un stop cardiorespirator, iar acum nu îşi doreşte decât să i se vindece rănile şi să-şi recreioneze viitorul. De un an, locuieşte în Belgia, unde ne-a primit optimist, cu zâmbetul pe buze. Vedeţi povestea lui şi a altor supravieţuitori din Colectiv la ştirile Focus.

Incendiul din Colectiv i-a răpit visurile şi inocenţa specifică vârstei. Pavlos îi cunoştea pe toţi băieţii din trupa Goodbye to Gravity. Când i-a ascultat prima dată, nu îi venea să creadă că sunt ai noştri, români. Nu s-a gândit nicio clipă să rateze lansarea noului album. Chiar dacă Rici, câinele său, şi-ar fi dorit contrariul. În seara de 30 octombrie 2015, înainte ca Pavlos să iasă din casă, Rici s-a aşezat în faţa uşii de la intrare şi parcă îl ruga să nu plece. Dar a plecat. Împreună cu prietenii săi cei mai buni, Laur şi Mihai, care era imobilizat în cărucior cu rotile.

Şi a fost. Până la un moment dat.

Înainte să cadă, şi-a salvat prietenul în scaun cu rotile. L-a dus cât mai aproape de ieşire. Apoi, după ce s-a împiedicat, şi-a dat seama că trebuie să facă orice ca să iasă din club.

A fost ars pe 60% din suprafaţa corpului. În special pe mâini, cap, spate şi picioare. S-a numărat printre cei treizeci şi opt care au fost transferaţi în străinătate. În drum spre Belgia a făcut stop cardiorespirator. Medicii l-au resuscitat în aeroport 45 de minute. A stat în comă aproape două luni, timp în care s-a trezit de trei ori. Cel mai greu a fost de Crăciun, când doctorii l-au detubat a doua oară. Pavlos a făcut atac de panică şi l-au conectat din nou la aparate.

Când a ieşit din comă definitiv, de revelion, a realizat că muşchii i s-au atrofiat atât de mult încât nu mai putea face nici măcar un pas.

La fel ca Adina, şi Pavlos a uitat de câte ori a fost operat.

De curând a împlinit şaisprezece ani. Nu-i place Bruxellesul. Îl sufocă dorul pentru Rici, care acum este în grija unei rude din Cipru. Îi e dor de Bucureşti, iar viitorul pentru el înseamnă muzică.