Colectiv: 137 de secunde de infern, 3 ani de nefericire!

DISTRIBUIȚI

„Operaţiile dor. Mâncărimile nu încetează. Nici nu mai ştiu câte operaţii am, trebuie să fac un dosar”. Sunt mărturiile şocante ale unei fete de doar douăzeci şi şapte de ani. Adina Apostol s-a întâlnit cu moartea în octombrie anul trecut, dar a refuzat să o urmeze. Iar moartea nu a iertat-o şi a rănit-o. Adina e în Belgia, alături de alţi răniţi din clubul Colectiv. Poveştile lor le aflaţi în această săptămână, la ştirile Focus.

Dar luptă. Luptă să înfrunte amintirea infernului din noaptea aceea blestemată de 30 octombrie 2015. Cu Adina ne-am întâlnit seara, după o zi lungă în care a stat numai în preajma medicilor. Pentru că, de aproape un an, viaţa Adinei se învrâte în jurul unei rutine dureroase. De două ori pe zi face kinetoterapie şi tot de cel puţin două ori pe săptămână medicii îşi mai aruncă o privire la cum se vindecă pielea ei. Flăcările din Colectiv i-au cuprins 50% din suprafaţa corpului, în special mâinile, capul şi spatele. Nu mai ştie de câte ori a fost operată, iar drumul cu destinaţia refacere este lung.

Anul trecut pe vremea asta, Adina probabil doar ce ajunsese acasă de la serviciu sau era în oraş cu prietenii. Lucra la o clinică privată. Nu obişnuia să meargă în locuri aglomerate. Dar în seara aceea, de 30 octombrie 2015, aglomeraţia nu a mai deranjat-o. Conta doar că era acolo, în preajma băieţilor de la Goodbye to Gravity.

Adina a ajuns în Colectiv cu aproximativ douăzeci de minute înaintea focului de artificii. Când a izbucnit incendiul, era printre cei care au rămas blocaţi înăuntru. După câteva minute în care şi-a pierdut cunoştinţa, a reuşit să strige după ajutor şi să întindă o mână afară. Asta a făcut diferenţa dintre viaţă şi moarte. Mâna ei, care s-a strecurat printre alte zeci şi care s-a agăţat de lumea aceasta. A fost scoasă de acolo în stare gravă. În Belgia a ajuns în comă indusă şi s-a trezit abia la sfârşitul lunii noiembrie.

Grija pentru „Bere” o mai face din când în când să uite de mâncărimi. L-a găsit pe când era cât palma. Şi îl iubeşte atât de mult, încât l-a luat în Belgia cu ea. Chipul lui se numără printre primele pe care le-a văzut după ce s-a trezit din comă. Părinţii ei avut grijă să se întâmple asta.

Cu mama şi Bere, Adina e tot timpul. De un an încoace.

În privirea mamei, însă, e o tristeteţe de nedescris. Maria Apostol nu-şi ia ochii de la fata ei în timp ce vorbeşte cu noi. Drama Adinei a devenit şi drama vieţii ei.

Nu reuşeşte şi nici nu va reuşi vreodată să îşi şteargă din minte momentul în care a primit vestea sfâşietoare de la fratele Adinei.

Ce avea să vadă apoi, la spital, este peste puterea oricărei fiinţe umane.

Maria Apostol crede că fiica sa nu ar fi supravieţuit dacă ar fi rămas în România. A ajuns la Bruxelles nimicită de bacterii ucigaşe.

În urma incendiului din Colectiv, Adina are un alt chip, trup şi suflet. Şi-a pierdut prieteni şi a dat uitării planuri măreţe. Nu caută vinovaţi. Crede însă că, dacă erau mai multe uşi, nu mureau atâţia oameni, iar numărul răniţilor era mult mai mic.