La un singur click pe internet, dacă tastăm cuvântul „voluntariat” găsim o mulţime de asociaţii care fac apel către populaţie să vină în spijinul lor. Să ajute copiii speciali, de exemplu, să se integreze mai uşor în societate

DISTRIBUIȚI

La un singur click pe internet, dacă tastăm cuvântul „voluntariat” găsim o mulţime de asociaţii care fac apel către populaţie să vină în spijinul lor. Să ajute copiii speciali, de exemplu, să se integreze mai uşor în societate. Şi când birocraţia pune tot mai multe piedici în mediile educaţionale şi sociale, s-au găsit ajutoare tocmai din alte ţări. Unele programe de voluntariat internaţionale au adus parteneri de joacă în centrele din Bucureşti, în care învaţă micuţii atipici, dar şi tipici. Şi care devin pentru copii prieteni şi îndrumători.

Pentru unii, voluntariatul nu este o opţiune, este o datorie. Când joaca se transformă în lecţie cu multă informaţie preţioasă, când desenatul ajunge să fie cea mai bună modalitate de exprimare, iar lucrul manual instrumentul perfect ca interacţiunea fizică să existe, asta înseamnă că ţinta a fost atinsă. Asta pentru că voluntariatul are două mari dimensiuni: cea socială, dar şi cea educaţională.

Într-o asociaţie din Bucureşti, care luptă pentru integrarea copiilor atipici în comunitate, au ajuns voluntari din Hong Kong, Tunisia şi Turcia. Timp de 6 săptămâni, zi de zi, tineri cu multă răbdare şi cu drag de copii devin educatori cu normă întregă.

Întâlnirea cu voluntarii îi obligă cumva pe copii să exerseze limba engleză! Şi ce să vezi, se descurcă de minune.

Copiii atipici studiază laolaltă cu cei tipici. La aceeaşi măsuţă de lucru sunt împreună şi cei speciali şi cei care învaţă de mici să fie toleranţi, să ajute, să înţeleagă, să nu dea la o parte, să sprijine şi să iubească!

Iar atunci când copiii speciali se ascund ca în nişte cochilii, exemplul pe care îl dau ceilalţi… îi face să iasă din ascunzătoarea pe care şi-au construit-o singuri.

Educaţia este pentru toţi. Şi sănătatea la fel!  Iar voluntariatul are tocmai această latură de a apropia şi ajuta copiii speciali să se integreze în comunitate. Şi în timp ce noi uităm să ne ajutăm semenii, ori nu reuşim din cauza piedicilor birocratice.. vin alţii … de la 8.000 de kilometri distanţă. Pentru a elimina birocraţia din sistem, Ministrul Sănătăţii a elaborat şi un proiect, dar pe care nu l-a văzut încă nimeni.