La noi în ţară nu doar sănătatea se dă cu porţia, ci şi dreptul la educaţie. Chiar dacă sunt nedeplasabili, au diferite probleme cronice sau necesită perioade lungi de spitalizare, copiii trebuie să aibă acest drept

DISTRIBUIȚI

La noi în ţară nu doar sănătatea se dă cu porţia, ci şi dreptul la educaţie. Chiar dacă sunt nedeplasabili, au diferite probleme cronice sau necesită perioade lungi de spitalizare, copiii trebuie să aibă acest drept. Acesta este şi motivul pentru care a fost înfiinţată şcoala de spital. Un program pe cât de util şi important pentru micuţi, pe atât de neglijat de autorităţi. Legile strâmbe şi-au făcut loc şi în acest caz, iar copii bolnavi care fac chimioterapie sau radioterapie sunt nevoiţi pentru a-şi încheia situaţia şcolară să fie evaluaţi la materii precum sport sau purtare.

Fotinica Gliga este profesor psihopedagog şi un dascăl dedicat în Şcoala de spital.

Pentru a nu se simţi diferiţi, dezavantajaţi sau în imposibilitatea de a-şi continua studiile din cauza boliilor de care suferă, unii copii pot face şcoală chiar în spital.

Din păcate însă, spitalele în care se întâmplă acest lucru sunt foarte puţine. Puţine şi neglijate de autorităţi.

Nimeni nu se gândeşte însă că aceşti copii sunt copii cu cerinţe educaţionale speciale. Aceste cerinţe vin în condiţiile în care ei nu pot face…sport.

Mai mult, reprezentanţii inspectoratului s-au gândit că nu are rost să mai plătească profesorii pentru aşa ceva, ci să se lucreze cu nişte profesori voluntari.

Aşa cum au venit, profesorii voluntari au şi plecat, iar inspectoratul a realizat că nu e o idee atât de bună încât au renunţat.O modificare legislativă făcută în defavoarea copiilor.

Nici când vine vorba de şcolarizare la domiciliu pentru copiii imobilizaţi, situaţia nu diferă.

 

Pe patul de spital, înconjuraţi de medicamente, şcoala este pentru cei mici singura care le mai poate aduce zâmbetul pe faţă.