În urmă cu doi ani, o ţară întreagă era în doliu după incendiul de la Colectiv. A urmat, apoi, clubul Bamboo, care s-a făcut scrum în timpul unei petreceri. Luna trecută, drama a atins cote maxime, când un azil a luat foc. Puteau fi ultimele clipe de viaţă pentru bătrânii imobilizaţi la pat, dacă nu ar fi fost ajutaţi de vecini să scape din flăcări. Sunt tragedii care au îndurerat România, care s-au lăsat cu anchete, controale şi dosare în instanţă. Niciuna dintre cele trei clădiri distruse de foc nu avea autorizaţia de securitate la incendiu

DISTRIBUIȚI

În urmă cu doi ani, o ţară întreagă era în doliu după incendiul de la Colectiv. A urmat, apoi, clubul Bamboo, care s-a făcut scrum în timpul unei petreceri. Luna trecută, drama a atins cote maxime, când un azil a luat foc. Puteau fi ultimele clipe de viaţă pentru bătrânii imobilizaţi la pat, dacă nu ar fi fost ajutaţi de vecini să scape din flăcări. Sunt tragedii care au îndurerat România, care s-au lăsat cu anchete, controale şi dosare în instanţă. Niciuna dintre cele trei clădiri distruse de foc nu avea autorizaţia de securitate la incendiu. La un pas de tragedie ar putea fi însă alte câteva mii de construcţii din toată ţara şi, implicit, câteva sute de mii de vieţi. Ne întrebăm, fireşte, dacă autorităţile, dar şi noi, cetăţenii de rând, am învăţat ceva din cele care ni s-au întâmplat. Vă propun să căutăm împreună răspunsul la această întrebare, prin campania Prima TV, „România fără autorizaţie”.

În fiecare zi, vizităm, poate, zeci de clădiri – o şcoală, un spital, sediul unei autorităţi publice sau imobilul în care lucrăm. Prinşi în treburile zilnice, probabil că nu ne-am gândit vreodată cât de şubrede pot fi unele dintre clădiri, în caz de incendiu. Poate că nu ne-am întrebat vreodată dacă există ieşiri de urgenţă sau extinctoare în aceste clădiri. Nu ne-am întrebat, poate, nici dacă deţin autorizaţia de securitate la incendiu – un document care, uneori, poate face diferenţa între viaţă şi moarte.

După incendiul care a lăsat o familie fără un bunic şi a rănit alţi 19 bătrâni, a ieşit la iveală că azilul din cartierul Mihai Bravu din Capitală nu avea autorizaţia de securitate la incendiu. Chiar în faţa Poliţiei, cea care administreată azilul s-a plâns că… legea era prea complicată şi că ar fi durat prea mult până ar fi primit-o.

Clubul Colectiv, clubul Bamboo şi, mai recent, azilul de bătrâni au scos la iveală, din scrum, munţi de nereguli şi ilegalităţi. Din păcate, unii români trăiesc, în continuare, după dictonul „Lasă, că merge şi aşa!” şi pun în pericol, conştient sau nu, nu doar viaţa lor, ci şi vieţile celor din jur. Cu siguranţă, mulţi dintre noi au trăit un sentiment de uşurare atunci când au aflat că o parte dintre victimele acestor tragedii care au îndurerat ţara au scăpat cu viaţă. Puţini s-au gândit, însă, că spitalele în care s-au internat ca să-şi trateze rănile puteau fi, şi ele, adevărate pericole în caz de incendiu.

Situaţia este la fel de dramatică şi în cazul şcolilor, acolo unde, cel puţin în teorie, părinţii ar trebui să îşi lase copiii…în siguranţă.

Cu alte cuvinte, vrând-nevrând, încă de pe băncile şcolii ne asumăm riscuri majore. Tragediile din ultimii ani ne-au arătat cât de uşor se pot face scrum clădirile din ţara noastră, fie ele mai vechi sau mai noi. Ne-au mai arătat şi că legea este vulnerabilă că poate fi ocolită „dacă eşti descurcăreţ”, aşa cum spune o vorbă din popor. Într-adevăr, s-au dat şi amenzi, s-au deschis şi procese, iar vinovaţii au fost „huliţi în piaţa publică”. Totuşi, nu putem să nu ne întrebăm dacă, într-adevăr, am învăţat ceva din cele care ni s-au întâmplat. Vă propunem să aflăm împreună răspunsul la această întrebare, în episoadele următoare ale Campaniei „România fără autorizaţie”.