A avut o casă mare, o familie fericită şi o viaţă lipsită de griji. Totul s-a năruit peste noapte, când întrega lui avere a dispărut ca în neant. Este povestea unui bătrân din Bucureşti care a fost expropriat în 1987

DISTRIBUIȚI

A avut o casă mare, o familie fericită şi o viaţă lipsită de griji. Totul s-a năruit peste noapte, când întrega lui avere a dispărut ca în neant. Este povestea unui bătrân din Bucureşti care a fost expropriat în 1987, în interes public. Nu a primit însă nimic în schimb, aşa cum ar fi fost normal. Nici urmă de bani sau de vreo despăgubire. Ba, din contră, a fost… răsplătit cu o bătaie bună şi s-a ales cu un certificat medico-legal.

Doar sănătate. Atât i-a mai rămas acestui bătrân care a fost dat afară din propria-i casă, pe 28 septembrie 1987. Şi nu oricum.

N-a mai avut ce să facă, decât să elibereze locuinţa. Mai-mai că nici lucrurile nu a apucat să şi le ia.

Prin locul în care pe vremuri se înălţa o casă cu parter şi etaj, cu şase camere, trece acum o alee. Aşa că bătrânul nu mai poate decât să se uite cu nostalgie la fotografiile vechi.

În zadar încearcă domnul Statie, de ani buni, să-şi găsească dreptatea. Înarmat cu procesul verbal de punere în posesie, echivalentul unui act de proprietate din zilele noastre, a depus peste o sută de notificări la Consiliul General al Primăriei Capitalei, începând cu 4 octombrie 2011.

La mijloc ar fi… o eroare legislativă, întrucât demolarea a fost încadrată la cazuri de utilitate publică şi nu se pot acorda despăgubiri.

Alţi vecini, însă, evacuaţi din acelaşi motiv, au primit contravaloarea în bani a imobilelor.

Casa domnului Statie se afla în zona semicentrală a Bucureştiului. În ziua de astăzi, un astfel de imobil de 180 de metri pătraţi ar valora peste 100.000 de euro.